OPOZIȚIONÁL, -Ă, opoziționali, -e, adj. De opoziție. ◊ Propoziție circumstanțială opozițională = propoziție subordonată care se opune conținutului regentei prin întregul ei conținut sau numai printr-o parte a lui (predicat, complement etc.). [Pr.: -ți-o-] – Opozițiune + suf. -al.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPOZIȚIONÁL, -Ă adj. De opoziție. ♦ Propoziție opozițională (și s.f. ) = propoziție circumstanțială care se opune conținutului regentei. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. oppositionnel, engl. oppositional].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPOZIȚIONÁL, -Ă adj. de opoziție; opozitiv. ♦ complement circumstanțial ~ = complement care desemnează obiectul sau acțiunea căreia i se opune un alt obiect sau acțiune; propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție circumstanțială care exprimă o opoziție față de conținutul regentei. (< fr. oppositionnel, engl. oppositional)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
opoziționál adj. m. (sil. -ți-o-), pl. opoziționáli; f. sg. opoziționálă, pl. opoziționále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OPOZIȚIONÁL ~ă (~i, ~e) Care se află în opoziție cu ceva; care se opune. [Sil. -ți-o] /opoziție + suf. ~al
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink