Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: oprea (substantiv feminin) , opri (verb tranzitiv)   
OPREÁ s. f. v. opreală.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPRÍ, opresc, vb. IV. 1. Tranz. A întrerupe (brusc) o mișcare, o acțiune, un proces, un fenomen în desfășurare, a face să înceteze, să stea pe loc; a stăvili, a curma. ♦ Refl. A conteni, a înceta, a stagna. 2. Intranz. și refl. A sta pe loc; p. ext. a întârzia, a poposi, a zăbovi. ♦ Tranz. A întrerupe din mers o ființă, un vehicul; a face să stea pe loc. ◊ Expr. A opri calea (cuiva) sau a-i fi oprită calea = a sta în calea cuiva; a împiedica pe cineva (din drum). ♦ Tranz. A reține (prin rugăminți) pe cineva undeva, a-l determina să rămână. ♦ Tranz. A reține cu forța, a sechestra; a aresta. 3. Tranz. A reține pentru sine, a pune deoparte, a-și însuși un obiect, o valoare etc. ♦ A rezerva, a reține (pentru mai târziu) locuri, bilete etc. 4. Refl. A se așeza (temporar), a se stabili, a se fixa undeva. ♦ A-și îndrepta ochii, privirea, atenția etc. asupra unui lucru, asupra unei probleme etc.; a se concentra asupra unui punct, asupra unei chestiuni etc. care merită atenție; a insista. 5. Tranz. A împiedica de la o acțiune, a nu îngădui, a nu permite; a interzice. ♦ Refl. A se stăpâni, a se înfrâna, a se abține de la ceva. [Imper. sg. și: (reg.) opreá] – Din sl. oprĕti.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OPRÍ ~ésc tranz. 1) A face să se oprească. 2) A pune deoparte (pentru sine sau pentru altcineva). 3) (despre legi, reguli, dispoziții etc.) A pune sub interdicție; a interzice. [Sil. o-pri] /<sl. oprĕti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OPRÍ mă ~ésc intranz. 1) A-și întrerupe mișcarea sau funcționarea. 2) A poposi pentru un anumit timp; a se așeza temporar undeva. 3) A-și înfrâna pornirile; a se reține; a se înfrâna; a se stăpâni; a se controla. [Sil. o-pri] /<sl. oprĕti
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OPRÉȘTE interj. 1. v. stop! 2. ho.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OPRÍ vb. I. 1. a sta, (înv. și reg.) a se sprijini, (înv.) a se popri. (A mers ce-a mers, apoi s-a ~.) 2. v. poposi. 3. a poposi, (înv.) a conăci. (S-a ~ la un han.) 4. v. abate. 5. v. stabili. 6. v. staționa. 7. v. stopa. 8. v. frâna. 9. v. sta. 10. v. închide. II. 1. v. înceta. 2. a conteni, a înceta, a (se) întrerupe, a părăsi. (Au ~ lucrul în semn de protest.) 3. a(-și) înceta, a(-și) întrerupe, a(-și) sista, a(-și) suspenda. (Uzina și-a ~ activitatea.) 4. a conteni, a înceta, a se întrerupe, (Mold. și Bucov.) a stâmpi, (înv.) a pristoi. (S-a ~ din cântat, din citit, cu vorba.) 5. a se curma, a înceta, a se întrerupe, (fig.) a se frânge. (Cântecul s-a ~ brusc.) 6. a (se) curma, a (se) întrerupe, (fig.) a (se) tăia. (I s-a ~ respirația, de emoție.) 7. v. curma. 8. a se întrerupe, (înv.) a se zăticni. (S-a ~ din mâncat.) III. 1. v. împiedica. 2. a împiedica, a reține, (înv. și reg.) a popri, (înv.) a apăra. (Nu-l pot ~ să...) 3. v. reține. 4. v. abține. IV. 1. a păstra, a reține, a rezerva. (Ți-am ~ bilete la spectacol.) 2. v. reține. 3. a păstra, a rezerva, a ține. (I-a ~ loc la rând.) v. 1. a interzice. (Te ~ să te mai duci acolo!) 2. v. prohibi. 3. v. interzice.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) opri ≠ a (se) porni
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A opri ≠ a permite
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A se opri ≠ a continua, a se mișca
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
oprí (oprésc, oprít), vb.1. A reține, a para. – 2. A reține, a conține, a supune, a constrînge. – 3. A interzice. – 4. A invita, a găzdui. – 5. A deduce, a conchide. – 6. A închide, a pune în închisoare. – 7. (Vb. refl.) A înceta, a zăbovi, a se întrerupe. Sl. opreti (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 229), cf. ceh. opreti „a susține” și opor.Der. opreală, s. f. (oprire, popas; încetare, sfîrșit; închisoare); opreliște, s. f. (înv., oprire, detenție; înv., prohibiție); oprea, interj. (stai, oprește-te!); oprelnic, adj. (represiv); opritor, adj. (înv., protector, susținător); opritoare, s. f. (piedică, obstacol); opritură, s. f. (interdicție; pădure în care e oprită tăierea copacilor).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
oprí vb. (sil -pri), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. oprésc, imperf. 3 sg. opreá; conj. prez. 3 sg. și pl. opreáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)