ÓPTIM, -Ă, optimi, -e, adj. Cel mai bun sau foarte bun (adecvat, potrivit, indicat etc.). ♦ Spec. Care asigură cea mai mare eficiență economică, care corespunde cel mai bine intereselor economice urmărite. – Din fr. optime, lat. optimus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÓPTIM, -Ă adj. Cel mai bun; minunat, excelent, grozav. // s.n. Optim de vegetație = regiune în care o specie forestieră se dezvoltă în cele mai bune condiții de vegetație. [< lat. optimus – superlativ al lui bonus – bun, cf. fr. optime, it. ottimo].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ÓPTIM, -Ă I. adj. cel mai bun; minunat, excelent, grozav. ◊ care asigură cea mai bună eficiență economică. II. s. n. stare a unui lucru, a unei situații considerate ca cea mai favorabilă. ♦ ~ ecologic = ansamblul condițiilor de vegetație în care o specie apare cel mai frecvent într-o regiune; ~ de populație = densitatea populației unei țări care permite cea mai bună folosire a resurselor naturale. (< fr. optime, lat. optimus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
óptim adj. m., pl. óptimi; f. sg. óptimă, pl. óptime
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ÓPTIM ~ă (~i, ~e) 1) Care este cel mai bun, mai potrivit, mai favorabil sau mai indicat. 2) Care asigură cea mai bună eficiență; în stare să corespundă cel mai bine intereselor urmărite. /<fr. optime, lat. optimus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink