OPTIMÍSM s. n. Concepție filozofică potrivit căreia în lume binele precumpănește asupra răului, iar lumea existentă este cea mai bună dintre lumile posibile; atitudine a omului care privește cu încredere viața și viitorul; tendință de a vedea latura bună, favorabilă a lucrurilor. – Din fr. optimisme, germ. Optimismus.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OPTIMÍSM n. 1) (în opoziție cu pesimism) Concepție asupra vieții dominată de încredere în viitor și în oameni. 2) Tendință de a vedea părțile pozitive ale oamenilor și ale realității. /<fr. optimisme, germ. Optimismus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OPTIMÍSM s.n. (op. pesimism) Atitudine, concepție a unui om care privește încrezător viața, viitorul. [Cf. fr. optimisme, germ. Optimismus].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OPTIMÍSM s. n. concepție, atitudine a celui care privește încrezător viața, viitorul. (< fr. optimisme, germ. Optimismus)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OPTIMÍSM s. v. încredere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Optimism ≠ pesimism
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
optimísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink