Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii:   
ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORBÁLȚ s. (BOT.; Actaea spicata) (reg.) iarba-sfân-tului-Cristofor, iarba-tâlharului, iarbă-de-orbalț.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ORBÁLȚ s. v. erizipel, reumatism, silnic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orbálț (orbálțuri), s. n.1. Erizipel. – 2. Boz (Actaea spicata). – Var. (Banat) orbanț. Mag. orbáncz (Cihac, II, 519; Gáldi, Dict., 148). – În Trans. și Bucov.Der. orbalțit, adj. (umflat de erizipel).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
orbálț (bot.) s. m., pl. orbálți
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
orbálț (erizipel) s. n., pl. orbálțuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORBÁLȚ1 ~uri n. pop. Boală infecțioasă manifestată prin inflamarea și înroșirea pielii, prin dureri și stare febrilă; brâncă; erizipel. /<ung. orbánc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORBÁLȚ2 ~i m. Plantă erbacee veninoasă, cu tulpina erectă, subțire, și cu frunze ovale, zimțate. /<ung. orbánc
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
BURUIANA-ORBÁLȚULUI s. v. talpa-gâștei.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
IARBĂ-DE-ORBÁLȚ s. v. orbalț, ștevie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)