Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
ORBECĂÍRE, orbecăiri, s. f. Faptul de a orbecăi; dibuială, bâjbâială, rătăcire, orbecare. – V. orbecăi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a