Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: orchestra (verb tranzitiv) , orchestră (substantiv feminin)   
ORCHÉSTRĂ, orchestre, s. f. 1. Colectiv de instrumentiști care execută împreună compoziții muzicale la diverse instrumente. ♦ Ansamblul instrumentelor muzicale la care cântă membrii acestui colectiv. 2. Parte a unei săli de spectacol destinată orchestranților, situată între scenă și sală, sub nivelul parterului. ◊ Fotoliu de orchestră = loc în primele rânduri într-o sală de concert sau, p. ext., în orice sală de spectacol. 3. Spațiu circular în arhitectura teatrelor antice, situat între avanscenă și gradenuri. [Var.: orhéstră s. f., (înv.) orchéstru s. n.] – Din fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra, rus. orkestr.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORCHÉSTRĂ s.f. 1. Partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. Ansamblu de instrumentiști care execută compoziții muzicale la diferite instrumente. 3. Loc (situat de obicei între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. [Var. orhestră s.f. / cf. fr. orchestre, it., lat. orchestra].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORCHÉSTRĂ s. f. 1. partea cea mai joasă a teatrelor antice grecești, unde se executau dansurile și în care stătea corul. 2. ansamblu instrumental în care instrumentele sunt aranjate pe partide. 3. loc (între scenă și public) unde stă orchestra într-un teatru etc. (< fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORCHÉSTRĂ s. (MUZ.) (pop.) muzică.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orchéstră s. f., g.-d. art. orchéstrei; pl. orchéstre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORCHESTRÁ, orchestrez, vb. I. Tranz. A aranja o bucată muzicală pentru a putea fi executată de orchestră. – Din fr. orchestrer.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ORCHESTRÁ ~éz tranz. (piese muzicale) A aranja pentru a fi interpretat de orchestră; a instrumenta. /<fr. orchestrer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORCHÉSTRĂ ~e f. 1) Grup de instrumente muzicale folosite la executarea unei bucăți muzicale. 2) Colectiv de muzicanți care execută piese muzicale la diferite instrumente. 3) Loc într-un teatru (între scenă și sală, mai jos de parter) rezervat pentru muzicanți. [G.-D. orchestrei] /<fr. orchestre, germ. Orchester, it. orchestra
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORCHESTRÁ vb. I. tr. A scrie fiecare dintre părțile pentru instrumente ale unei compoziții muzicale. [Var. orhestra vb. I. / cf. fr. orchestrer, it. orchestrare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORCHESTRÁ vb. tr. 1. a aranja o compoziție muzicală pentru orchestră. 2. a organiza o campanie, o mișcare revendicativă. (< fr. orchestrer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORCHESTRÁ vb. (MUZ.) a instrumenta.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orchestrá vb., ind. prez. 1 sg. orchestréz, 3 sg. și pl. orchestreáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)