Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ordina (verb tranzitiv) , ordinar (adjectiv) , ordinare (substantiv feminin)   
ORDINÁRE s.f. Ordonare. [< ordina].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORDINÁ vb. I v. ordona.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORDINÁR, -Ă, ordinari, -e, adj. 1. Obișnuit, normal; de rând, comun. ◊ Fracție ordinară = raportul a două numere întregi. Sesiune ordinară = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare. ◊ Loc. adv. (Franțuzism înv.) De ordinar = de obicei. ♦ (Mil.; înv.; substantivat, în expr.) A trece (sau a înscrie) la ordinar = a înscrie în registrul de evidență al rațiilor alimentare și al soldei. 2. De calitate inferioară, fără valoare, prost. ♦ Vulgar, grosolan, josnic. – Din fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORDINÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; trivial; vulgar; obișnuit. 2) Care urmează în ordinea stabilită; de rând. 3) Care are o calitate inferioară; lipsit de valoare; prost. /<fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORDINÁ vb. I. tr., refl. A (se) ordona. [< it. ordinare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORDINÁR, -Ă adj. 1. Comun, obișnuit. ♦ (Mat.) Fracție ordinară = raport între două numere întregi. 2. Inferior din punct de vedere calitativ; rău, prost. ♦ Vulgar, scârbos; josnic. [Cf. fr. ordinaire, lat. ordinarius].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORDINÁR, -Ă I. adj. 1. obișnuit, normal, comun. ♦ sesiune ~ă = sesiune convocată conform regulamentului de funcționare; (lat.) fracție ~ă = raport între două numere întregi. 2. de calitate inferioară; prost. ◊ vulgar, grosolan; josnic. II. s. m. autoritate ecleziastică, episcop diecezan. (< fr. ordinaire, lat. ordinarius, germ. ordinär)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORDINÁR adj., s., adv. 1. adj. normal, obișnuit. (Sesiune ~.) 2. adj. banal, comun, obișnuit, (înv.) prost, prostesc. (În lucruri ~ voi vedeți numai minuni.) 3. adj. comun, grosolan. (Pânză ~.) 4. adj. v. inferior. 5. adj., s. v. mitocan. 6. adj. v. mitocănesc. 7. adv. v. mitocănește.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Ordinar ≠ deosebit, grozav, extraordinar, neordinar, proeminent, uimitor
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
ordinár (obișnuit, fără valoare) adj. m., pl. ordinári; f. sg. ordináră, pl. ordináre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)