ORGANICÍSM s. n. Curent sociologic după care societatea ar fi un organism analog organismelor biologice. – Din fr. organicisme.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORGANICÍSM s.n. 1. Curent sociologic, al cărui inițiator a fost Spencer, după care societatea omenească este un organism analog cu cel uman. 2. Teorie idealistă în biologie care afirmă că forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată. V. vitalism. 3. Teorie care susține că orice maladie provine dintr-o leziune organică. [< fr. organicisme].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORGANICÍSM s. n. 1. concepție sociologică potrivit căreia societatea omenească ar fi un organism analog cu cel biologic. 2. teorie în biologia contemporană care afirmă că forma organismelor este în același timp materială și spirituală, toate celulele având judecată. 3. teorie care susține că orice maladie provine dintr-o leziune organică. (< fr. organicisme)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
organicísm s. n.
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink