ORGANOLÍT, organolite, s. n. (Geol.) Mineral sau rocă formate prin transformarea unor substanțe organice. – Cf. fr. organolithien.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORGANOLÍT s.n. Biolit. [< fr. organolithe].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORGANOLÍT s. n. biolit. (< fr. organolithe)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORGANOLÍT s. biolit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
organolít s. n., pl. organolíte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink