ORGANZÍN, organzine, s. n. Fir de mătase naturală, foarte răsucit, format din două sau din mai multe fire subțiri. – Din fr. organsin.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORGANZÍN s.n. Fir de mătase naturală obținut prin răsucirea a două sau a mai multe fire și întrebuințat ca urzeală. [Var. organsin s.n. / < fr. organsin].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORGANZÍN s. n. fir de mătase naturală prin răsucirea a două sau a mai multe fire, folosit ca urzeală. (< fr. organsin)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
organzín s. n., pl. organzíne
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink