Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ORGÓLIU, orgolii, s. n. Părere foarte bună, adesea exagerată și nejustificată, despre sine însuși, despre valoarea și importanța sa socială; îngâmfare, vanitate, suficiență, trufie. – Din it. orgoglio. Cf. fr. orgueil.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORGÓLIU s.n. Mândrie, vanitate, trufie. [Pron. -liu, pl. -ii. / < it. orgoglio, cf. fr. orgueil].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORGÓLIU s. n. mândrie exagerată; vanitate, trufie. (< it. orgoglio)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORGÓLIU s. v. îngâmfare.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orgóliu s. n. [-liu pron. -liu], art. orgóliul; pl. orgólii, art. orgóliile (sil. -li-i-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORGÓLIU ~i n. Opinie foarte avantajoasă, de cele mai multe ori exagerată, asupra valorii sau importanței personale, care depășește aprecierile altora. [Sil. -liu] /<it. orgoglio
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)