Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ORÍBIL, -Ă, oribili, -e, adj. Care inspiră oroare, dezgust; foarte urât, îngrozitor, hidos, groaznic. – Din fr. horrible, lat. horribilis.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORÍBIL, -Ă adj. Care inspiră oroare, dezgust; groaznic, îngrozitor; dezgustător. [Cf. lat. horibilis, it. orribile, fr. horrible].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORÍBIL, -Ă adj. care inspiră oroare; groaznic, dezgustător. (< fr. horrible, lat. horribilis)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORÍBIL adj. 1. v. dezgustător. 2. dezgustător, grețos, scârbos, sinistru. (Un rânjet ~.) 3. dezgustător, infect, respingător, scârbos, spurcat, (pop.) scârnav. (Ce caracter ~!; ~ treabă!) 4. v. groaznic. 5. dezgustător, monstruos, odios, respingător, (livr.) abominabil. (Faptă ~.) 6. v. groaznic.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
Oribil ≠ frumos
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
oríbil adj. m., pl. oríbili; f. sg. oríbilă, pl. oríbile
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORÍBIL ~ă (~i, ~e) Care produce oroare; plin de oroare sau dezgust; abominabil. Crimă ~ă. Strigăt ~. /<fr. horrible, lat. horribilis
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)