Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: orienta (verb tranzitiv) , orientare (substantiv feminin)   
ORIENTÁRE, orientări, s. f. Acțiunea de a (se) orienta și rezultatul ei; p. ext. direcție, sens. ♦ Fig. Tendință, înclinare; convingere, concepție. [Pr.: -ri-en-] – V. orienta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORIENTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) orienta; orientație; (p. ext.) direcție, sens. ♦ (Mat.) Alegere a unei ordini din două ordini totale, opuse. ◊ Orientare profesională = alegerea carierei pentru un individ, efectuată cu ajutorul testelor. ♦ (Fig.) Tendință, înclinare; convingere, concepție. [< orienta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORIENTÁRE s. f. acțiunea de a (se) orienta; orientație. (p. ext.) tendință, înclinare, convingere, concepție. (< orienta)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORIENTÁRE s. 1. v. îndrumare. 2. v. direcție. 3. v. concepție.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orientáre s. f. (sil. -ri-en-), g.-d. art. orientării; pl. orientări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORIENTÁ, orientez, vb. I. 1. Refl. A ști încotro să se îndrepte pentru a ajunge la destinație, a recunoaște, a stabili direcția, a găsi drumul; p. ext. a găsi calea cea mai bună de urmat într-o anumită împrejurare, atitudinea, soluția cea mai potrivită, a acționa adecvat. ♦ Tranz. A îndrepta pe cineva într-o anumită direcție. 2. Tranz. A așeza pe cineva sau ceva într-o anumită poziție sau direcție față de punctele c*******e. ♦ Fig. A îndruma, a îndrepta, a dirija. ♦ Refl. A se călăuzi după..., a se conduce. ♦ (Mat.) A da un sens unei drepte; a alege un sens de rotație în plan în jurul unui punct. [Pr.: -ri-en-] – Din fr. orienter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ORIENTÁ ~éz tranz. 1) (persoane, colective etc.) A face să se orienteze. 2) (insta-lații, aparate etc.) A aranja într-o anumită poziție față de un anumit reper (un punct c******l, o direcție, un obiect). [Sil. ri-en-] /<fr. orienter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE ORIENTÁ mă ~éz intranz. 1) (de-spre ființe) A ști să determine locul aflării sau direcției mișcării (după anumite semne). ~ pe teren. ~ după soare. 2) fig. A găsi soluția cea mai bună (într-o anumită împrejurare). 3) A avea în imediata apropiere, conformân-du-se; a se călăuzi; a se conduce. [Sil. -ri-en-] /<fr. orienter
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORIENTÁRE ~ări f. 1) v. A ORIENTA și A SE ORIENTA. 2) Mod de așezare în raport cu punctele c*******e. ◊ ~ politică (sau ideologică) stare de spirit bazată pe anumite concepții politice (sau ideologice). [Sil. -ri-en-] /v. a (se) orienta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORIENTÁ vb. I. 1. refl. A afla poziția punctelor c*******e în raport cu locul unde se află; a ști încotro să se îndrepte. ♦ (Fig.) A descoperi felul de a proceda într-o situație, a găsi soluția unei probleme. 2. tr. A așeza (ceva) în raport cu punctele c*******e. ♦ A îndrepta, a îndruma; (mar.) a îndrepta velatura astfel încât să prindă vântul. ♦ (Mat.) A da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens în plan în jurul unui punct. [Pron. -ri-en-. / < fr. orienter, it. orientare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORIENTÁ vb. I. refl. a afla poziția punctelor c*******e în raport cu locul unde se află; a ști încotro să se îndrepte. ◊ (fig.) a descoperi felul de a proceda într-o situație, a găsi soluția unei probleme. II. tr. a așeza în raport cu punctele c*******e. ◊ a îndrepta; (mar.) a îndrepta velatura astfel încât să prindă vântul. ◊ (mat.) a da o orientare, un sens unei drepte; a alege un sens de rotație în plan, în jurul unui punct. (< fr. orienter)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORIENTÁ vb. 1. v. apuca. 2. v. călăuzi. 3. v. îndruma. 4. v. dirija.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
A (se) orienta ≠ a (se) dezorienta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
A orienta ≠ a deruta, a dezorienta
Sursa: Dicționar de antonime | Permalink
orientá vb. (sil. -ri-en-), ind. prez. 1 sg. orientéz, 3 sg. și pl. orienteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)