ORIENTATÍV, -Ă, orientativi, -e, adj. Care servește la orientare, care informează; informativ. [Pr.: -ri-en-] – Din orienta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORIENTATÍV, -Ă adj. Referitor la orientare, care orientează; informativ. [Pron. -ri-en-. / < orienta + -(t)iv].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORIENTATÍV, -Ă adj. care orientează; informativ. (< orienta + -/t/iv)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORIENTATÍV adj. v. informativ.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orientatív adj. m. (sil. -ri-en-), pl. orientatívi; f. sg. orientatívă, pl. orientatíve
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORIENTATÍV ~ă (~i, ~e) Care servește la orientare; menit să orienteze. [Sil. -ri-en-] /v. a (se) orienta
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink