Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: oripila (verb tranzitiv) , oripilare (substantiv feminin)   
ORIPILÁRE s. f. (Livr.) Faptul de a oripila.V. oripila.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORIPILÁRE s.f. (Franțuzism) Acțiunea de a oripila și rezultatul ei; înfiorare, îngrozire, groază. [Var. horipilare s.f. / < oripila].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
oripiláre s. f., g.-d. art. oripilării
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORIPILÁ, oripilez, vb. I. Tranz. (Livr.) A îngrozi. ♦ A indispune, a supăra foarte tare. – Din fr. horripiler.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORIPILÁ vb. I. tr. (Franțuzism) A înfiora, a îngrozi, a teroriza. [Var. horipila vb. I. / < fr. horripiler, cf. lat. horripilari – a avea părul ridicat].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORIPILÁ vb. tr. a înfiora, a îngrozi. ◊ (fig.) a exaspera. (< fr. horripiler, lat. horripilari)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oripilá vb., ind. prez. 1 sg. oripiléz, 3 sg. și pl. oripileáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)