Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
ORIZÓNT, orizonturi, s. n. 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărginește această linie; limită până la care ajunge vederea noastră; zare. ◊ Orizont adevărat = cercul de intersecție a sferei cerești cu un plan perpendicular pe verticala locului și care trece prin centrul Pământului. ♦ Fig. Întindere, sferă a cunoștințelor, a unei activități intelectuale; perspectivă; capacitate, putere de înțelegere, de orientare; nivel intelectual. ◊ Loc. adj. Fără orizont = cu vederi înguste, cu concepții înapoiate. 2. (Geol.) Strat distinct din formația unui sol, care prezintă caracteristicile condițiilor climatologice în care s-a format acel sol. ♦ Strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine, de aceeași vârstă, de aceeași rocă și având aceeași poziție geometrică în cuprinsul unui etaj. ♦ Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în același plan orizontal. 3. (În artele plastice și în teatru) Fundal. [Var.: (înv.) orizón, orizónte s. n.] – Din lat. horizon, -ntis, ngr. orízon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORIZÓNT s.n. 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească. ◊ Orizont ceresc = cercul mare rezultat din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe raza observatorului și care trece prin centrul Pământului. 2. (Fig.) Întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual. 3. Strat sau ansamblu de strate de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, alcătuit în general din aceeași rocă. ♦ Totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel. 4. Fundal (în teatru, în pictură etc.). [Var. orizon s.n. / < lat., gr. horizon, cf. fr. horizon, it. orizzonte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORIZÓNT s. n. 1. linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței terestre cu bolta cerească. ◊ cerc din intersectarea sferei cerești cu un plan perpendicular pe direcția verticală dusă prin centrul Pământului sau prin locul de observație. 2. (fig.) întindere a cunoștințelor, perspectivă; putere de orientare; nivel intelectual. 3. ~ de timp = lungime a perioadei de timp după care se face previziunea evoluției fenomenelor economice. 4. (geol.) strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine și aproximativ de aceeași vârstă, prin compoziția petrografică și prin resturile de organisme pe care le conține. ◊ totalitatea lucrărilor miniere care se află la același nivel. 5. arie de răspândire a trăsăturilor analoage sau identice ale unor elemente de civilizație. ◊ (arheol.) depozit de materiale de civilizație suprapuse în împrejurări diferite. 6. fundal (în teatru, în pictură etc.). 7. ~ artificial = instrument la executarea observațiilor cu sextantul, care permite măsurarea înălțimii unui astru deasupra planului orizontului. (< fr., lat. horizon)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORIZÓNT s. 1. zare, (astăzi rar) zariște, (pop.) poala cerului. (Se vede ceva la ~.) 2. (ASTRON.) orizont adevărat = orizont matematic; orizont matematic v. orizont adevărat. 3. v. fundal. 4. v. cicloramă. 5. v. strat.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ORIZÓNT s. v. perspectivă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orizónt (orizónturi), s. n. – Zare. – Var. înv. orizon. It. orizonte și var. din fr. horizon.Der. orizontal, adj., din fr.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
orizónt s. n., pl. orizónturi
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORIZÓNT ~uri n. 1) Linie care delimitează aparent sfera cerească de suprafața globului pământesc. 2) Porțiune a suprafeței globului terestru vizibilă pe un teren deschis. 3) fig. Cerc de cunoștințe și de interese ale unui om; nivel intelectual. ◊ Fără ~ cu vederi înguste; cu concepții înapoiate. 4) Subdiviziunea stratigrafică cea mai mică în cuprinsul unui etaj geologic. 5) Totalitate a construcțiilor miniere situate la același nivel. 6) (în artele plastice) Fond al unui tablou sau al unui panou sculptat. 7) (la teatru) Decor care acoperă partea din fund a unei scene. /<lat. horison, ~ntis, ngr. orízon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2024 DEX online (http://dexonline.ro)