Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
Declinări/Conjugări
ORNAMENTÁRE, ornamentări, s. f. Acțiunea de a ornamenta și rezultatul ei; împodobire, înfrumusețare. – V. ornamenta.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORNAMENTÁRE s.f. Acțiunea de a ornamenta și rezultatul ei; înfrumusețare, împodobire, ornamentație. [< ornamenta].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORNAMENTÁRE s. 1. v. împodobire. 2. v. garnisire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ornamentáre s. f., g.-d. art. ornamentării; pl. ornamentări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORNAMENTÁ, ornamentez, vb. I. Tranz. A împodobi, a înfrumuseța cu ornamente; a decora cu un motiv. – Din fr. ornamenter.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ORNAMENTÁ ~éz tranz. A împodobi cu ornamente; a înzestra cu elemente de-corative; a decora. /<fr. ornementer
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORNAMENTÁ vb. I. tr. A înfrumuseța, a împodobi cu ornamente. [< fr. ornementer].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORNAMENTÁ vb. tr. a înfrumuseța cu ornamente, a decora (1). (< fr. ornementer)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORNAMENTÁ vb. 1. v. împodobi. 2. v. garnisi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ornamentá vb., ind. prez. 1 sg. ornamentéz, 3 sg. și pl. ornamenteáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink