ORNAMÉNTICĂ s. f. 1. Mod specific unui popor sau unui stil de a concepe și a dispune ornamentele în arhitectură și în arta aplicată. 2. Totalitatea motivelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 3. (Muz.) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. – Din germ. Ornamentik.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORNAMÉNTICĂ f. 1) Ansamblu de elemente ornamentale (specifice unui popor, unui stil sau unei opere). 2) Totalitate a sunetelor care împodobesc linia melodică principală. /<germ. Ornamentik
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORNAMÉNTICĂ s.f. 1. Mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative) specifice unui popor sau unui stil; arta ornamentației. ♦ Totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor sau unui stil. 2. (Muz.) Totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. [Gen. -cii. / < germ. Ornamentik].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORNAMÉNTICĂ s. f. 1. mod de concepere și de dispunere a motivelor ornamentale (în arhitectură și artele decorative); arta ornamentației. 2. totalitatea formelor ornamentale specifice unui popor, unui stil. 3. (muz.) totalitatea sunetelor care împodobesc linia melodică inițială. (< germ. Ornamentik)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORNAMÉNTICĂ s. v. artă decorativă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ornaméntică s. f., g.-d. art. ornaménticii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink