Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: orna (verb tranzitiv) , ornat (adjectiv)   
ORNÁT1 s. n. (Înv.) Veșmânt de ceremonie; (la pl.) odăjdii. – Din lat. ornatus. Cf. germ. Ornat.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORNÁT2, -Ă, ornați, -te, adj. Împodobit, decorat. – V. orna.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORNÁT adj. 1. v. împodobit. 2. garnisit.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ornát s. n., pl. ornáte
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORNÁ, ornez, vb. I. Tranz. A pune în valoare, a înfrumuseța un lucru adăugându-i o podoabă; a împodobi, a decora. – Din fr. orner, lat. ornare.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ORNÁ ~éz tranz. (lucruri, obiecte) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi; a înfrumuseța. /<fr. orner, lat. ornare
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORNÁT ~e n. livr. 1) rar Haină pentru solemnități. 2) la pl. Veșminte purtate de preoți în timpul slujbelor religioase; odăjdii. /<lat. ornatus
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORNÁ vb. I. tr. A împodobi; a decora. [< lat. ornare, cf. fr. orner, it. ornare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORNÁ vb. tr. a împodobi; a decora. (< fr. orner, lat. ornare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORNÁ vb. 1. v. împodobi. 2. a împodobi, a înfrumuseța, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. garnisi.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orná vb., ind. prez. 1 sg. ornéz, 3 sg. și pl. orneáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)