OROGENÉZĂ, orogeneze, s. f. Ansamblu de procese tectonice care se produc în zonele mobile ale scoarței terestre și care au drept rezultat formarea unui lanț muntos cutat; orogenie (1). – Din fr. orogénèse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OROGENÉZĂ f. Proces geologic de formare a munților. /<fr. orogénese
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OROGENÉZĂ s.f. Totalitatea fenomenelor geologice care au determinat formarea munților; orogenie. [< fr. orogenèse, cf. gr. oros – munte, genesis – naștere].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OROGENÉZĂ s. f. totalitatea fenomenelor tectonice care au determinat formarea munților; orogenie (1). (< fr. orogenèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OROGENÉZĂ s. (GEOL.) orogenie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orogenéză s. f. geneză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink