OROGRAFÍE s. f. Parte a geografiei fizice care se ocupă cu descrierea, clasificarea și studierea formelor de relief ale uscatului. – Din fr. orographie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OROGRAFÍE m. Ramură a geografiei fizice, care se ocupă cu studiul formelor de relief (după altitudine); hipsografie. /<fr. orographie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OROGRAFÍE s.f. Parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. [Gen. -iei. / < fr. orographie, cf. gr. oros – munte, graphein – a descrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OROGRAFÍE s. f. parte a geografiei fizice care studiază formele de relief ale uscatului; hipsografie. ◊ totalitatea munților unei regiuni, unei țări. (< fr. orographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OROGRAFÍE s. v. hipsografie.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orografíe s. f. (sil. -gra-), art. orografía, g.-d. orografíi, art. orografíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink