ORONIMÍE s. f. 1. Totalitatea numelor geografice (proprii și apelative) care desemnează formele de relief. 2. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul formării și al evoluției numirilor referitoare la formele de relief. – Din fr. oronymie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORONIMÍE f. 1) lingv. Ramură a toponimiei care se ocupă cu studiul oronimicelor. 2) To-talitate a denumirilor de forme ale reliefului. /<fr. oronymie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORONIMÍE s.f. (Lingv.) 1. Totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. Ramură a toponimiei care studiază numele de munți. [Gen. -iei. / < fr. oronymie, cf. gr. oros – munte, onoma – nume].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORONIMÍE s. f. 1. totalitatea numelor care denumesc forme de relief. 2. ramură a toponimiei care studiază denumirile formelor de relief. (< fr. oronymie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oronimíe s. f., art. oronimía, g.-d. oronimíi, art. oronimíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink