ORTODONȚÍE s. f. Parte a stomatologiei care asigură așezarea în poziție normală a dinților pe arcadele dentare. – Din fr. orthodontie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTODONȚÍE s.f. (Med.) Metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. [Gen. -iei. / < fr. orthodontie, cf. gr. orthos – drept, odous – dinte].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORTODONȚÍE s. f. metodă de tratament a anomaliilor dentomaxilare. (< fr. orthodontie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ortodonțíe s. f. (sil. mf. ort-), art. ortodonțía, g.-d. ortodonțíi, art. ortodonțíei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink