ORTOFONÍE s. f. Pronunțare considerată normală sau corectă a unui fonem sau a unui grup de foneme. – Din fr. orthophonie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTOFONÍE s.f. Pronunțare considerată normală sau corectă a unui fonem sau a unui grup de foneme. [Gen. -iei. / < fr. orthophonie, cf. gr. orthos – drept, phone – sunet].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORTOFONÍE s. f. pronunțare considerată corectă și normală conform tuturor normelor lingvistice ale unei limbi. (< fr. orthophonie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ortofoníe s. f., art. ortofonía, g.-d. ortofoníi, art. ortofoníei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink