ORTOGENÉZĂ s. f. Dezvoltare tot mai accentuată a unor caractere în generațiile care se succedă. – Din fr. orthogénèse.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Serie de varietăți care, în evoluția speciilor animale și vegetale, se produc în același sens. [< fr. orthogenèse, cf. gr. orthos – drept, genesis – origine].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORTOGENÉZĂ s. f. serie de variații care, în evoluția speciilor animale și vegetale, se produc în același sens. (< fr. orthogenèse)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ortogenéză s. f., g.-d. art. ortogenézei
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink