Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ortografia (verb tranzitiv) , ortografie (substantiv feminin)   
ORTOGRAFÍE, ortografii, s. f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a unei limbi; aplicarea practică a acestor reguli. – Din lat. orthographia.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTOGRAFÍE s.f. Totalitatea regulilor proprii unei limbi prin care se stabilește scrierea corectă a cuvintelor; aplicarea acestor reguli. [< lat. orthographia, cf. gr. orthographia < orthos – drept, grapheia – a scrie].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORTOGRAFÍE s. f. ansamblu de reguli proprii unei limbi privind scrierea corectă; aplicarea practică a acestor reguli. (< lat., gr. orthographia, fr. orthographie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ORTOGRAFÍE s. (LINGV.) scriere, (înv.) scriptură. (Despre ~ limbii române.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ortografíe s. f. (sil. -gra-) → grafie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORTOGRAFIÁ, ortografiez, vb. I. Tranz. A scrie după regulile ortografice; a aplica o anumită ortografie. [Pr.: -fi-a] – Din fr. orthographier.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A ORTOGRAFIÁ ~éz tranz. (cuvinte și forme gramaticale) A scrie în conformitate cu regulile ortografice. [Sil. -fi-a] /<fr. ortho-graphier
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORTOGRAFÍE ~i f. Ansamblu de reguli care stabilesc scrierea corectă a cuvintelor dintr-o limbă. [G.-D. ortografiei] /<lat. orthographia
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
ORTOGRAFIÁ vb. I. tr. (Liv.) A scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. [Pron. -ți-a, p.i. -iază, ger. -iind. / Cf. fr. orthographier].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORTOGRAFIÁ vb. tr. a scrie (un cuvânt, un text) potrivit regulilor ortografice. (< fr. ortographier)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ortografiá vb. (sil. -gra-fi-a), ind. prez. 1 sg. ortografiéz, 3 sg. și pl. ortografiáză, 1 pl. ortografiém (sil. -fi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. ortografiéze; ger. ortografiínd (sil. -fi-ind)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORTOGRAFÍE (‹ lat.; ngr.; {s} orto- + graphe „scriere”) s. f. (LINGV.) Ansamblu de scrierea corectă a cuvintelor unei limbi; aplicarea practică a acestor reguli. Există două tipuri principale de o.: fonetică, atunci când scrierea redă pronunțarea limbii literare, și etimologică, atunci când scrierea reflectă aspectul mai vechi al cuvintelor, mult depășit de pronunțare (de ex. în limbile franceză și engleză). Ortografia limbii române este în general fonetică; începând din 1860, când s-a introdus scrierea oficială cu litere latine, au existat numeroase sisteme ortografice, care oglindesc disputele reprezentanții curentului fonetic și al celui etimologic. Actuala o. se bazează, în cea mai mare parte, pe principiul fonetic sau fonematic, a cărui aplicare este limitată uneori de principiile gramaticale sau de principiul etimologic, care impune excepții în scrierea unor cuvinte vechi și a unor neologisme. ♦ Modul în care cineva scrie cuvintele.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)