Dex ortopter

ORTOPTÉR, ortoptere, s. n. 1. (La pl.) Ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, cu cele posterioare late și membranoase, pliate în sensul lungimii, și cu picioarele posterioare lungi, adaptate pentru sărit (Orthoptera); (și la sg.) insectă care face parte din acest ordin. ♦ (Adjectival) Care are însușirile insectei descrise mai sus. 2. (Aeron.) Ornitopter. – Din fr. orthoptère.

ORTOPTÉR s.n. Avion cu aripi drepte. [< fr. orthoptère, cf. gr. orthos – drept, pteron – aripă].

ORTOPTÉR s. n. avion cu aripi drepte. (< fr. orthoptère)

ortoptér s. n. (sil. mf. -pte-), pl. ortoptére

ORTOPTÉR ~e n. 1) la pl. Ordin de insecte cu membrele posterioare mai lungi și mai bine dezvoltate decât cele anterioare (reprezentanți: greierul, cosașul etc.). 2) Insectă din acest ordin. /<fr. orthoptere

ORTOPTÉRE s.n.pl. Ordin care cuprinde insecte cu patru aripi, dintre care cele dinainte sunt tari și cele dinapoi subțiri; (la sg.) insectă din acest ordin. [Sg. ortopter. / < fr. orthoptères, cf. gr. orthos – drept, pteron – aripă].

ORTOPTÉRE s. n. pl. ordin de insecte cu aripile anterioare pergamentoase, iar cele posterioare late și membranoase și cu picioarele posterioare lungi, pentru sărit. (< fr. orthoptères)

ORTOPTÉRE (‹ fr. {i}; {s} orto* + gr. pteron „aripă”) s. n. pl. Ordin de insecte cu aripile interioare pergamentoase, cele posterioare late și membranoase și cu cele posterioare lungi, adaptate pentru sărit (Orthoptera). Se caracterizează prin prezența organelor auditive (organul timpanal) și a celor cu care produc zgomote (organe stridulante). Unele specii au ovipozitor. Dintre cele 20.000 de specii ale acestui ordin, cele mai multe sunt fitofage (ex. greierii, cosașii), unele dăunătoare (lăcustele, coropișnițele ș.a.), câteva sunt prădătoare.