ORTOTRÓPIC, -Ă, ortotropici, -ce, adj. (Fiz.; despre corpuri) A cărui strălucire este aceeași, oricare ar fi direcțiile de iluminare și de observație. – Din fr. orthotropique.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORTOTRÓPIC, -Ă adj. (Despre corpuri) A cărui suprafață are strălucirea proporțională cu iluminarea. [< fr. orthotropique, cf. gr. orthos – drept, trope – răsucire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
ORTOTRÓPIC, -Ă adj. (despre corpuri) a cărui suprafață are strălucirea proporțională cu iluminarea. (< fr. orthotropique)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
ortotrópic adj. m. (sil. -tro-), pl. ortotrópici; f. sg. ortotrópică, pl. ortotrópice
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
ORTOTRÓPIC, -Ă (‹ fr. {i}; {s} orto- + gr. trope „răsucire”) adj. 1. (FIZ.; despre corpuri) Care are aceeași strălucire, indiferent de direcțiile de iluminare și de observație. 2. (MECANICĂ; despre materiale) Care are proprietăți elastice, precum lemnul și rezistențe diferite în două sau mai multe direcții, perpendiculare una pe lata.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink