ORÂNDUITÓR, -OÁRE, orânduitori, -oare, s. m. și f. (Înv.) Persoană care orânduiește, care organizează; organizator, [Pr.: -du-i-] – Orândui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ORÂNDUITÓR s. v. organizator.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
orânduitór adj. m., pl. orânduitóri; f. sg. și pl. orânduitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink