OSATÚRĂ, osaturi, s. f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet, osărie. 2. Schelet de rezistență al unei construcții, al unei mașini, al unei nave etc. ♦ Fig. Constituție internă, structură, alcătuire (a ceva). – Din fr. ossature.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSATÚRĂ s.f. 1. Totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. Element de susținere, de rezistență al unei construcții, al unei mașini etc. ♦ (Fig.) Constituție internă, structură. [< it. ossatura, cf. fr. ossature].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSATÚRĂ s. f. 1. totalitatea oaselor unui vertebrat; schelet. 2. (fig.) constituție internă; structură. 3. sistem de bare, structura de rezistență a unei construcții, mașini etc. (< fr. ossature)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OSATÚRĂ s. 1. v. sistem osos. 2. v. structură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
osatúră s. f., g.-d. art. osatúrii; pl. osatúri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OSATÚRĂ ~i f. 1) (la om și la animalele vertebrate) Ansamblul oaselor dintr-un organism; schelet. 2) Totalitate a elementelor care constituie baza de rezistență a unei construcții; carcasă; schelet. 3) fig. Constituție internă a unei opere scrise; schemă compozițională; schelet. /<fr. ossature
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink