Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: oscila (verb) , oscilă (substantiv feminin)   
OSCILÁ, oscilez, vb. I. Intranz. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse; a se legăna, a se balansa, a pendula. 2. Fig. A manifesta nehotărâre, a fi instabil; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a fluctua. 3. (Despre un sistem fizic) A evolua în așa fel încât una sau mai multe dintre mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive și negative, simetrice în raport cu valoarea zero. – Din fr. osciller.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSCILÁ vb. I. intr. 1. A se mișca alternativ în direcții opuse. 2. (Fig.) A manifesta nehotărâre; a șovăi; (p. ext.) a fluctua. [< fr. osciller, cf. lat. oscillare].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSCILÁ vb. intr. 1. a se mișca alternativ în direcții opuse; a se balansa. 2. (fig.) a manifesta nehotărâre; a ezita, a șovăi; (p. ext.) a flutura. 3. (despre un sistem fizic) a evolua astfel încât una sau mai multe din mărimile sale caracteristice să ia succesiv valori pozitive sau negative. (< fr. osciller, lat. oscillare)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OSCILÁ vb. 1. v. balansa. 2. v. vibra.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OSCILÁ vb. v. codi, ezita, fluctua, pregeta, schimba, șovăi, varia.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oscilá vb., ind. prez. 1 sg. osciléz, 3 sg. și pl. oscileáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OSCÍLĂ, oscile, s. f. Mic disc de bronz sau de marmură împodobit cu o mască în relief, care era atârnat, la vechii romani, de arborii sacri sau sub colonade. – Din lat. oscillum, fr. oscille.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OSCILÁ ~éz intranz. 1) A se mișca alternativ dintr-o parte în alta; a se balansa; a pendula. 2) fig. A nu se putea hotărî; a sta în cumpănă; a șovăi, a ezita; a pendula; a balansa. /<fr. osciller
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OSCÍLĂ s.f. Mască a lui Saturn sau a lui Bachus, care era suspendată în case pentru a îndepărta relele. [< lat. oscillum, fr. oscille].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSCÍLĂ s. f. (la romani) mască a lui Saturn sau a lui Bacus, suspendată în casă pentru a îndepărta relele. (< lat. oscillum, fr. oscille)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
oscílă s. f., g.-d. art. oscílei; pl. oscíle
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)