OSCILATÓRIU, -IE, oscilatorii, adj. Care oscilează, cu oscilații. – Din fr. oscillatoire.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSCILATÓRIU, -IE adj. (Despre mișcări) Care are oscilații; oscilant. [Pron. -riu, var. oscilator, -oare adj. / cf. fr. oscillatoire].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSCILATÓRIU, -IE adj. cu oscilații. (< fr. oscillatoire)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OSCILATÓRIU adj. oscilant, pendular. (Mișcare ~.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
oscilatóriu adj. m. [-riu pron. -riu], f. oscilatórie (sil. -ri-e); pl. m. și f. oscilatórii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OSCILATÓRIU ~e (~i) 1) Care este de natura oscilațiilor; asemănător cu oscilațiile. Fenomen ~. 2) Care ține de oscilații; propriu oscilațiilor. Metodă ~e. [Sil. -riu] /<fr. oscillatoire
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink