Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
Definiţii: osc (substantiv) , oscul (substantiv masculin)   
OSCÚL s.m. (Biol.) Por mare pe suprafața spongierilor. [< fr. oscule].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSCÚL s. m. por mare pe suprafața spongierilor. (< fr. oscule)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OSC, -Ă, osci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație din Italia centrală sau care era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține oscilor (1) sau care se referă la osci. – Din fr. osque.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ÓSC, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) dintr-o populație antică din zona centrală a Apeninilor. ◊ s. f. limbă indo-europeană vorbită de osci. (< fr. osque)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
osc s. m., adj. m., pl. osci; f. sg. óscă, g.-d. art. óscei, pl. ósce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)