OSMÓZĂ, osmoze, s. f. Proces de difuziune a uneia sau a mai multor substanțe (dintr-o soluție) printr-o membrană permeabilă sau semipermeabilă. – Din fr. osmose, germ. Osmose.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSMÓZĂ s.f. Trecere a unui solvent printr-o membrană semipermeabilă care separă două soluții de concentrații diferite sau o soluție de solventul pur. ♦ (Fig.) Întrepătrundere. [< fr. osmose, cf. gr. osmos – impuls].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSMÓZĂ s. f. 1. trecere a unui solvent printr-o membrană (semi)permeabilă care separă două soluții de concentrații diferite sau o soluție de solvent pur. 2. (fig.) întrepătrundere și influență reciprocă între două sau mai multe elemente. (< fr. osmose, germ. Osmose)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OSMÓZĂ s. v. întrepătrundere.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
osmóză s. f., g.-d. art. osmózei; pl. osmóze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OSMÓZĂ ~e f. 1) Proces de trecere lentă printr-o membrană semipermeabilă a unui dizolvant într-o soluție cu o substanță solubilă. 2) fig. Pătrundere reciprocă; întrepătrundere. /<fr. osmose, germ. Osmose
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OSMÓZĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. osmos „împingere”) s. f. 1. Trecere a unui solvent printr-o membrană semipermeabilă, care separă două soluții de compoziții sau concentrații diferite; se produce de la o soluție mai diluată spre cea mai concentrată (până la echilibrarea presiunilor osmotice). Fenomenul a fost descoperit de abatele J.A. Nollet (1748) și studiat, în sec. 19, de K. Vierozdt, care a introdus termenul în circuitul științific.
2. Fig. Întrepătrundere, influență reciprocă între două sau mai multe fenomene, elemente etc.
Sursa: Dicționar enciclopedic | Permalink