Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
OSTÁTIC, ostatici, s. m. Persoană din rândul populației civile oferită sau reținută de către un stat, de către o organizație etc. drept garanție pentru îndeplinirea unor obligații asumate sau impuse ori pentru prevenirea unor acte de ostilitate împotriva statului sau a organizației respective. ♦ Fig. (Fam.) Amanet, zălog2. [Var.: ostátec s. m.] – Din it. ostatico.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSTÁTIC, -Ă s.m. și f. 1. Persoană reținută drept garanție de către un stat etc. pentru îndeplinirea obligațiilor luate de statul căruia îi aparține persoana reținută. 2. (Fig.; fam.) Gaj, zălog. [Var. ostatec s.m.f. / < it. ostatico].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSTÁTIC, -Ă s. m. f. persoană reținută drept garanție de către un stat etc. pentru îndeplinirea obligațiilor luate de statul căruia îi aparține persoana reținută. (< it. ostatico)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OSTÁTIC s. (MIL.) (înv.) chezaș, otaj, zălog. (A luat ~i dintre civili.)
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ostátic (ostátici), s. m. – Persoană reținută drept zălog. It. ostatico (sec. XIX).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ostátic s. m., pl. ostátici
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OSTÁTIC ~ci m. Persoană civilă reținută de către un stat (sau de către o organizație) drept garanție pentru realizarea unor obligații asumate de către statul (sau organizația) căruia îi aparține persoana respectivă. /<it. ostatico
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
*ostátică s. f., g.-d. art. ostáticei; pl. ostátice
Sursa: Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută şi adăugită | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)