Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii:   
OSTOIÁ vb. I v. ostoi.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSTOÍ, ostoiesc, vb. IV. (Înv. și pop.) 1. Refl. și tranz. A (se) potoli, a (se) domoli, a (se) calma. 2. Intranz. și refl. A înceta, a se opri; a se termina. [Var.: ostoiá vb. I] – Din sl. ustojati.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OSTOÍ ~iésc tranz. A face să se ostoiască. /<sl. ustojati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
A SE OSTOÍ mă ~iésc intranz. pop. 1) (despre persoane) A ajunge în stare de liniște; a căpăta (din nou) calmul; a se liniști; a se calma. 2) (despre acțiuni sau procese) A pierde din intensitate; a se ogoi; a se potoli; a se domoli. /<sl. ustojati
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OSTOÍ vb. v. alina, calma, conteni, curma, domoli, îmblânzi, înceta, liniști, opri, potoli, sfârși, sta, tempera, termina, ușura.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ostói s.n. (reg.) liniștire, astâmpăr, potolire.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
ostoí (ostoiésc, ostoít), vb. – A calma, a liniști. – Var. ostoia, ostei(a), ostia, ustoia, ust(e)ia. Sl. ustojati „a domina” (Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 364). – Der. ostoi, s. n. (odihnă, răgaz), deverbal contruit modern.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
ostoí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ostoiésc, imperf. 3 sg. ostoiá; conj. prez. 3 sg. și pl. ostoiáscă
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)