Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări/Conjugări
Definiţii: ostraciza (verb tranzitiv) , ostracizare (substantiv feminin)   
OSTRACIZÁRE, ostracizări, s. f. Acțiunea de a ostraciza și rezultatul ei. – V. ostraciza.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OSTRACIZÁRE s.f. Acțiunea de a ostraciza și rezultatul ei; ostracism. [< ostraciza].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSTRACIZÁRE s. v. surghiunire.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ostracizáre s. f., g.-d. art. ostracizării; pl. ostracizări
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OSTRACIZÁ, ostracizez, vb. I. Tranz. A înlătura pe cineva din viața publică, dintr-un colectiv; a proscrie; a exclude, a exila, a persecuta. – Din fr. ostraciser.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
A OSTRACIZÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A exclude din viața publică, persecutând. 2) fig. (cuvinte sau expresii) A scoate din uz cu ostentație, considerând nedorit. /
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OSTRACIZÁ vb. I. tr. A alunga pe cineva din viața publică; a exclude; a persecuta. [< fr. ostraciser].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OSTRACIZÁ vb. tr. a alunga (pe cineva) din viața publică; a exclude; (p. ext.) a persecuta. (< fr. ostraciser)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OSTRACIZÁ vb. v. surghiuni.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
ostracizá vb., ind. prez. 1 sg. ostracizéz, 3 sg. și pl. ostracizeáză
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)