OSTRAC(O)- elem. „scoică, cochilie”. (< fr. ostrac/o/-, cf. gr. ostrakon, carapace)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OSTRÁCĂ, ostrace, s. f. (Înv.) Scoică, stridie. ♦ Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atena scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. – Din ngr. óstrakon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
ostrácă s. f., g.-d. art. ostrácei; pl. ostráce
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink