Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el.
Schimbă navigarea la un click.
OSTRÁCĂ, ostrace, s. f. (Înv.) Scoică, stridie. ♦ Cochilie sau ciob de lut pe care fiecare cetățean din vechea Atena scria numele celui socotit periculos, ca să fie îndepărtat temporar din Atica. – Din ngr. óstrakon.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a