OSÂRDUITÓR, -OÁRE, osârduitori, -oare, adj. (Înv.) Sârguincios, zelos, osârdnic. [Pr.: -du-i-] – Osârdui + suf. -tor.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
osârduitór adj. m. (sil. -du-i-), pl. osârduitóri; f. sg. și pl. osârduitoáre
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink