OTFÉL, otfeli, s. m. (Reg.) Flăcău care se află în fruntea alaiului pentru a conduce mireasa la biserică. – Cf. magh. vöfély.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
otfél s. m., pl. otféli
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink