OTÍNC, otincuri, s. n. (Reg.) Bețișor cu ajutorul căruia se leagă firele rupte la războiul de țesut. – Cf. otic.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
otínc, otíncuri, s.n. (reg.) 1. bețișor cu care se leagă firele rupte la războiul de țesut. 2. pârghie.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
otínc s. n., pl. otíncuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink