OTOCÍST, otociste, s. n. (Anat.) Organ auditiv al nevertebratelor, format dintr-o veziculă cu celule ciliate plină cu lichid și cu numeroase otolite; statocist. – Din fr. otocyste.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OTOCÍST s.n. (Biol.) Nume dat organelor auditive ale unor animale vii, un fel de veziculă în care se află otolitele; statocist. [< fr. otocyste, cf. gr. ous – ureche, kystis – vezică].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OTOCÍST s. n. organ auditiv la unele nevertebrate constând dintr-un fel de veziculă cu apă sau cu o secreție lichidă cu otolite. (< fr. otocyste)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
otocíst s. n., pl. otocíste
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink