OTOMICÓZĂ, otomicoze, s. f. (Med.) Inflamație a canalului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziți vegetali. – Din fr. otomycose.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OTOMICÓZĂ s.f. (Med.) Inflamație a conductului auditiv extern și a timpanului, cauzată de paraziții vegetali. [< fr. otomycose, cf. gr. ous – ureche, myke – ciupercă].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
otomicóză s. f., pl. otomicóze
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink