OTORINOLARINGOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, a nasului și a laringelui. – Din fr. oto-rhino-laryngologie.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OTORINOLARINGOLOGÍE f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul bolilor de urechi, de nas și de laringe. /<fr. oto-rhi-nolaryngologie
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink
OTORINOLARINGOLOGÍE s.f. Disciplină care se ocupă cu studiul urechii, al nasului și al laringelui, precum și cu bolile lor. [Gen. -iei. / < fr. oto-rhino-laryngologie, cf. gr. ous – ureche, rhis – nas, larynx – laringe, logos – studiu].
Sursa: Dicționar de neologisme | Permalink
OTORINOLARINGOLOGÍE s. f. ramură a medicinei care studiază anatomia, fiziologia și patologia urechii, nasului și laringelui. (< fr. oto-rhino- laryngologie)
Sursa: Marele dicționar de neologisme | Permalink
OTORINOLARINGOLOGÍE s. (MED.) orele.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
otorinolaringologíe s. f. laringologie
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink