Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
OTPÚST, otpusturi, s. n. (Înv. și pop.; în biserica ortodoxă) Formulă sacramentală de binecuvântare, rostită de preot la sfârșitul slujbei; p. ext. sfârșitul slujbei religioase. ◊ Expr. A-și da otpustul = a muri. A da (cuiva) otpustul = a ucide (pe cineva). – Din sl. otŭpustŭ, rus. otpusk.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OTPÚST s. (BIS.) (rar) apolis.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
otpúst, otpústuri, s.n. (înv. și pop.) 1. sfârșitul liturghiei (slujbei religioase); (expr.) a-și da otpustul = a muri. 2. (la pl.) concediu.
Sursa: Dicționar de arhaisme și regionalisme | Permalink
otpúst s. n., pl. otpústuri
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OTPÚST ~uri n. înv. bis. 1) Binecuvântarea preotului la încheierea slujbei religioase. 2) Sfârșitul slujbei religioase. ◊ A da cuiva ~ul a omorî, a ucide pe cineva. A-și da ~ul a muri. /<sl. otupustu, rus. otpusk
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2019 DEX online (http://dexonline.ro)