Pentru a naviga pe un cuvânt apăsaţi dublu click pe el. Schimbă navigarea la un click. Declinări
OTRĂȚÉL, otrăței, s. m. (Bot.) Roibă. ◊ Compus: otrățel-de-apă sau otrățelul-bălților = plantă erbacee acvatică, carnivoră, cu flori galbene (Utricularia vulgaris).Cf. magh. atracél.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OTRĂȚÉL s. (BOT.) 1. (Onosma arenarium) (reg.) baranță. 2. v. arățel. 3. v. roibă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OTRĂȚÉL s. v. arăriel.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
otrățél (otrățéi), s. m.1. Limba-cîinelui (Cynoglossum officinale). – 2. Plantă acvatică (Utricularia vulgaris). – 3. Limba-mielului (Borrago officinalis). – 4. Plantă (Anosma arenarium). – Var. otroțel. Mag. atracel e dubletul lui atrățel. Der. de la lat. utricellus (Scriban) e incertă, ca și cea din sl. jatrocelu (Miklosich, Slaw. Elem., 54).
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
otrățél s. m. (sil. -tră-), pl. otrățéi, art. otrățéii
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
otrățél-de-ápă s. m. (sil. -tră-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
otrățélul-bălților s. m. (sil. -tră-)
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink


Copyright (C) 2004-2018 DEX online (http://dexonline.ro)