OTREÁPĂ, otrepe, s. f. 1. Cârpă (de șters), zdreanță. 2. Fig. Om de nimic, fără caracter, lipsit de voință; secătură, lepădătură. – Din sl. otrepĩ.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OTREÁPĂ s. v. cârpă.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
OTREÁPĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
otreápă (otrépe), s. f. – Cîrpă, zdreanță, om de nimic. – Var. otrep. Sl. otrepi „cîlți” (Cihac, II, 405; Conev 62), cf. bg. utrepkă, rus. otrepie.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
otreápă s. f. (sil. -trea-), g.-d. art. otrépei; pl. otrépe
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink