OTROCÓL, otrocoale, s. n. (Reg.; în legătură cu verbele „a da”, „a face”) Ocol, târcol, raită; vraiște, ravagii. – Cf. rotocol, târcol.
Sursa: Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a | Permalink
OTROCÓL s. v. raită, tur, tură.
Sursa: Dicționar de sinonime | Permalink
otrocól (otrocoále), s. n. – Înconjur, ocol. Bg. tărkolo › tîrcol, probabil prin încrucișarea cu rotocol (Tiktin); simpla der. prin metateză din rotocol (Philippide, Principii, 140; Scriban) nu pare convingătoare.
Sursa: Dicționarul etimologic român | Permalink
otrocól s. n. (sil. -tro-), pl. otrocoále
Sursa: Dicționar ortografic al limbii române | Permalink
OTROCÓL ~oále n. : A face (sau a da) ~ a) a face un ocol; a înconjura; b) a umbla de jur împrejur. [Sil. -tro-] /cf. rotocol, târcol
Sursa: Noul dicționar explicativ al limbii române | Permalink